Afectarea ligamentelor parodontale și a osului alveolar, nu are loc imediat. În primă fază apare inflamația la nivelul gingiei, denumită gingivită. Inflamaţia se traduce printr-o modificare de culoare , de volum, de aspect al suprafeţei (textură) şi o creştere a tendinţei de sângerare.

Atât gingia căt și papilele interdentare își pierd culoarea normală, roz-pal, și devin roșii, chiar violacee, se măresc în volum, căpătând, totodată, o consistență moale. În același timp dispare și aspectul normal de „coajă de portocală” a gingiei, fiind înlocuit de unul neted, lucios. Din cauza acestor modificări pacientul observă foarte des, sângerări la periaj cât și o senzație de durere.

Tratate la timp, modificările survenite în cazul gingivitei, sunt reversibile. Cu toate acestea, netratată, inflamația gingivală evoluează treptat spre structurile profunde, dând naștere bolii parodontale (parodontitei).

În stadiile incipiente ale parodontitei, gingiile se retrag sau se îndepărtează de dinți, formându-se mici „buzunare” (pungi parodontale) între gingii și dinți. Punga parodontală este, în esență, adâncirea patologică a șanțului gingival.

Aceasta adăpostește o floră microbiană foarte bine dezvoltată și dăunătoare. Sistemul imunitar încearcă să lupte împotriva infecției, iar țesutul gingival începe să se retragă de pe suprafața dentară (apariția retracțiilor gingivale).