Inflamația țesutului pulpar (pulpita)
Pulpa dentară, sau în termeni populari, ”nervul dintelui”, este localizată în interiorul dintelui, în camera pulpară și canalele radiculare. Aceasta asigură vitalitatea, vascularizația și inervația dintelui, fiind formată în mare parte din țesut conjunctiv, vase de sânge și fibre nervoase.
Cel mai frecvent, pulpita apare din cauza cariilor netratate, care evoluează și pătrund în țesuturile dure dentare (smalț și dentină), ajungând în cele din urmă la nivelul pulpei dentare. Alte cauze ale inflamării țesutului pulpar sunt traumatismele la nivelul dinților (fisuri, fracturi coronare, bruxism, etc.), agresiunile chimice (datorate toxicității materialelor de obturație în imediată vecinătate a pulpei) sau termice (folosirea frezelor fără răcire).
Factorii de risc pentru apariția pulpitei sunt:
– nerespectarea igienei orale prin periaj dentar de două ori/zi;
– consumul mare de dulciuri, băuturi carbogazoase, alimente procesate, carbohidrați, etc.
– neefectuarea controlului periodic la medicul dentist, etc.
Diagnosticul pulpitei se stabilește în baza simptomatologiei pacientului, coroborat cu examenul radiologic și cu o serie de teste, pe care le efectuează medicul dentist (la rece, la cald, electric, etc.)
Pulpitele sunt de două tipuri:
– reversibile – când pulpa dentară este ușor inflamată, se caracterizează prin sensibilitate sau durere ușoară la rece/cald/dulce; după înlăturarea factorului declanșator (de obicei caria dentară), durerile se remit.
– ireversibile – pulpitele care nu sunt tratate la timp se transformă în pulpite ireversibile, când există deja contaminare bacteriană în interiorul pulpei dentare; se caracterizează prin dureri spontane, extrem de intense, care nu se calmează după medicație antiinflamatorie și pot iradia la dinții vecini/antagoniști sau în maxilar, mandibulă, ureche, etc.
Pulpita netratată poate evolua spre necroză/gangrenă pulpară (moartea țesutului pulpar) și bacteriile pot trece apoi din rădăcină în os, formându-se parodontita apicală, o infecție localizată în jurul rădăcinii dintelui.
Tratamentul de elecție este tratamentul endodontic, care are drept scop înlăturarea țesutului pulpar infectat și înlocuirea lui cu materiale de obturație radiculară. În cazul în care coroana dintelui este foarte distrusă și dintele nu se mai poate salva, se indică extracția lui.