Pulpectomia: află tot ce trebuie să știi despre scoaterea nervului!

În cele ce urmează vom încerca să răspundem la o serie de întrebări pe care le poți avea despre:

  • pulpa dentară/ „nervul” dintelui
  • patologia pulpară/ bolile pulpei dentare
  • relația dintre carii și patologia pulpară
  • rolul pulpectomiei (scoaterea nervului)
  • manopera terapeutică propriu-zisă
  • prevenția patologiei pulpare

Ce este pulpa dentară?

Pulpa dentară este un țesut viu situat în interiorul dintelui și este în mod normal protejată de țesuturile dure ale dintelui (smalț, dentină, cement). Cunoscută impropriu sub denumirea de „nerv”, ea este de fapt constituită din vase de sânge, nervi și diverse celule dispuse și susținute într-o rețea de țesut conjunctiv. Afectarea oricăror componente ale acesteia determină un răspuns de apărare din partea pulpei.

Alterarea aportului de sânge sau expunerea [prin pierderea straturilor dure (smalț, dentină, cement) care-l protejează] acestui țesut la bacteriile din cavitatea orală  poate crea condițiile dezvoltării unei inflamații pulpare.

 Inflamația reprezintă un proces patologic care, printre altele, constituie originea simptomelor dureroase, care poate fi cu caracter acut sau cronic care duce, prin infecția cu bacteriile din cavitatea orală la cangrena (moartea prin infecție) pulpei și avansarea infecției în osul care susține rădăcina dentară.

Câteva cauze posibile ale inflamației pulpare numără:

  • cariile dentare profunde (cea mai frecventă cauză)
  • pierderea cementului radicular în cadrul bolii periodontale/parodontale (cementul este un strat de țesut mineralizat, parte componentă a rădăcinii care se află în contact indirect cu osul care susține dintele)
  • fracturile dentare radiculare sau combinate, precum și traumatismele care deplasează dinții din locul lor inițial
  • uneori șlefuirea dinților pentru acoperirea cu coroane sau pregătirea cavităților care vor fi obturate (plombate)

În cariile profunde, care se află foarte aproape de pulpă sau chiar în contact direct, bacteriile vor agresa biologic acest țesut, care va reacționa printr-o reacție de apărare. 

Depășirea acestei capacități va duce la inflamație. În funcție de tipul de inflamație și durata acesteia, în urma unui tratament endodontic pulpa poate fi menținută vitală, în totalitate sau parțial. Poate fi nevoie de îndepărtarea ei atunci când este afectată într-un asemenea grad, încât păstrarea va duce în timp la dezvoltarea unor infecții de vecinătate și a unor complicații cauzate de acestea. 

De asemenea, inflamația poate fi însoțită de dureri dentare ușoare (în formele cronice) sau moderate/severe (în formele acute), care nu cedează la analgezice (medicamente împotriva durerii), antiinflamatoare și nu beneficiază de acțiunea antibioticelor .

Ce rol are pulpectomia? 

Pulpectomia (scoaterea nervului) face parte de obicei din tratamentul endodontic (tratamentul pe canale) care are un rol dublu: de a păstra rădăcina și cât a mai rămas din coroana dintelui, pentru a putea fi utilizată în viitor, și de a preveni infecția osului care le susține. 

Uneori dintele care suferă o inflamație este distrus în asemenea grad încât recuperarea devine imposibilă. Astfel, în aceste cazuri, pulpectomia (scoaterea nervului) la un dinte care provoacă durere are rol de reducere a acesteia și în funcție de caz, de drenaj a infecției care s-a constituit în osul înconjurător.

Îndepărtarea propriu-zisă este o manoperă a cărui grad de dificultate depinde de o serie de factori precum: tipul de dinte afectat, anatomia acestuia, poziția sa în cavitatea orală ș.a. 

Scoaterea nervului se realizează sub anestezie locală sau regională completă, cu dintele în cauză izolat de restul cavității orale printr-un sistem de izolare denumit sistem de digă, cu instrumentar și tehnici particulare. 

Privirea dintelui prin microscopul dentar sporește semnificativ șansa de reușită a manoperei. În funcție de posibilitatea recuperării dintelui afectat, această manoperă poate fi urmată de tratamentul endodontic (tratamentul pe canale) sau după ce s-au stins fenomenele dureroase, de extracție.

Prevenția patologiei pulpare se realizează prin:

  • asigurarea condițiilor de sănătate dentară prin igienizarea orală zilnică, altfel spus prevenirea cariilor
  • controale stomatologice periodice pentru a depista cariile noi sau cele apărute în jurul sau sub o obturație (plombă) și tratarea acestora
  • acoperirea rădăcinilor descoperite de boala parodontală prin tratamente parodontale
  • folosirea gutierelor în practicarea sporturilor de contact.

În anumite cazuri, când prevenția nu a fost sau nu mai este posibilă, pentru păstrarea dintelui restant, pulpectomia face parte din o suită de manopere menite să realizeze acest lucru (tratamentul endodontic). 

De obicei, acesta are o rată crescută de succes. Dinții tratați endodontic trebuie evaluați periodic prin consultații stomatologice și radiografii dentare.

0770 832 313

Ai o urgență? Ne poți suna oricând!