Pulpectomia (scoaterea nervului): când este necesară și cum se face

Ce este pulpa dentară

Pulpa dentară este un țesut viu situat în interiorul dintelui, protejat în mod normal de țesuturile dure: smalțul, dentina și cementul. Numită impropriu „nerv”, pulpa este formată de fapt din vase de sânge, nervi și diverse celule, susținute de o rețea de țesut conjunctiv. Când una dintre aceste componente este afectată, pulpa reacționează printr-un răspuns de apărare. Informații generale despre tratamentul de canal găsești pe site-ul Asociației Americane de Endodonție.

Cum apare inflamația pulpei

Când aportul de sânge al pulpei este afectat sau când pulpa ajunge în contact cu bacteriile din gură, prin pierderea straturilor dure care o protejează, poate apărea inflamația pulpei, numită pulpită. Inflamația poate fi acută sau cronică și este cauza durerii. Netratată, infecția cu bacterii poate duce la gangrena pulpei, adică moartea ei prin infecție, și la extinderea infecției în osul care susține rădăcina.

Câteva cauze posibile ale inflamației pulpare sunt:

cariile dentare profunde, cea mai frecventă cauză;
pierderea cementului de pe rădăcină în boala parodontală;
fracturile dentare ale rădăcinii sau ale coroanei și rădăcinii, precum și traumatismele care deplasează dinții;
uneori, șlefuirea dinților pentru coroane sau pregătirea cavităților pentru obturații.

În cariile profunde, aflate foarte aproape de pulpă sau chiar în contact cu ea, bacteriile agresează pulpa, care reacționează prin apărare. Când această capacitate de apărare este depășită, apare inflamația. În funcție de tipul și durata inflamației, pulpa poate fi păstrată vie, în totalitate sau parțial. Poate fi nevoie de îndepărtarea ei atunci când este afectată atât de mult încât păstrarea ar duce în timp la infecții în jurul dintelui și la complicațiile acestora.

Inflamația poate fi însoțită de dureri ușoare, în formele cronice, sau moderate și severe, în formele acute. Aceste dureri adesea nu cedează la analgezice sau antiinflamatoare, iar antibioticele nu tratează inflamația pulpei.

Ce rol are pulpectomia

Pulpectomia, numită popular scoaterea nervului, face de obicei parte din tratamentul endodontic, adică tratamentul de canal. Acesta are un dublu rol: păstrează rădăcina și cât a mai rămas din coroana dintelui, pentru a putea fi refăcut, și previne infecția osului din jurul rădăcinii.

Uneori dintele inflamat este atât de distrus încât nu mai poate fi recuperat. În aceste cazuri, pulpectomia la un dinte care doare are rolul de a reduce durerea și, în funcție de caz, de a drena infecția formată în osul din jur. După ce durerea se calmează, dintele poate fi extras.

Cum se face

Gradul de dificultate depinde de mai mulți factori, printre care tipul dintelui, anatomia canalelor și poziția lui în gură. Pulpectomia se face sub anestezie locală sau regională, cu dintele izolat de restul gurii cu ajutorul digii, o folie care ține dintele uscat și curat, și cu instrumente și tehnici specifice.

Microscopul dentar oferă mărire și iluminare, care ajută medicul să vadă detaliile din interiorul dintelui. În funcție de posibilitatea de a păstra dintele, pulpectomia este urmată de tratamentul de canal la microscop sau, după ce durerea s-a calmat, de extracție.

După tratamentul de canal, dintele are nevoie de o restaurare potrivită. Rezultatul depinde de starea dintelui și a țesuturilor din jur, de aceea dinții tratați endodontic se controlează periodic, clinic și radiologic.

Prevenție

igiena orală zilnică, pentru prevenirea cariilor;
controale stomatologice periodice, pentru depistarea și tratarea cariilor noi sau a celor apărute în jurul ori sub o obturație;
tratamentul bolii parodontale, pentru protejarea rădăcinilor descoperite;
purtarea gutierelor de protecție în sporturile de contact.

Programează o consultație

Evaluarea și tratamentele endodontice sunt realizate de Dr. Bogdana Almășan, medic specialist în endodonție. Vezi pagina despre evaluarea endodontică, lista de tarife sau sună la 0770 832 313.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultația de specialitate.