Alimentația este un factor decisiv în apariția cariei dentare, cu cât alimentele sunt mai bogate în zaharuri, mai vâscoase, mai aderente cu atât sunt mai dăunătoare pentru dinți și vor grăbi procesul de dizolvare a smalțului, care va duce în final la apariția cariei dentare.
Obiceiurile vicioase precum interpunerea de obiecte între dinți( pix, cuie, ac de cusut), scrâșnitul dinților, roaderea unghiilor, spargerea semințelor sau a nucilor sunt extrem de dăunătoare pentru dinți.
În timpul acestor obiceiuri vicioase se pot fractura marginile incizale, se subțiază smalțul, pot apărea fracturi ale dinților cu expunerea pulpei dentare (nervului), de aceea este imperativ încetarea acestor obiceiuri.
Alimentația
Alimentele sunt factori care pot interveni în:
– Protecția împotriva cariei
– Producerea procesului carios
Alimentele pot acționa:
– Preeruptiv
– Posteruptiv
Alimente cariogene-hidrocarburile
Efectul cariogen al hidrocarburilor depinde de:
- Prezența lor în cavitatea bucală
- Cantitatea
- Frecvența ingerării
- Durata contactului cu dintele
- Consistența
- Vâscozitatea: dacă e mare determină un contact prelungit;
- Adezivitatea : alimentele lipicioase sunt cele mai cariogene
- Adezivitatea e dată și de retentivitatea cavității orale: înghesuiri, trat odontale incorecte
- Puterea de retenție orală a alimentelor
- Alimentele lipicioase favorizează persistența orală a glucidelor;
- Puterea de retenție orală a alimentelor depinde foarte mult de ceea ce conțin. De exemplu alimentele ce conțin amidon se dizolvă lent. Astfel, cantitatea de glucoză reținută după 30 min după ingestia de pâine e superioară celei măsurate după ingestia de caramel.
- Forma fizică a alimentului
- Alimentele a căror textură impune o masticație viguroasă sunt rapid eliminate datorită fluxului salivar augmentat;
- Băuturile dulci au aport mare de zahăr (15 cuburi zahăr/ o sticlă de Cola) în plus, rămânând în contact prelungit cu placa. Determină o scădere marcată a pH-ului (3 pentru Cola) . Se adaugă și fenomenele de eroziune.
- Clearance-ul salivar variază în funcție de:
- Concentrația alimentelor
- Activitatea musculaturii
- Efectul de spălare al lichidului bucal
Cum scurtăm timpul de clearance?
- Alimente mai dure;
- Să se utilizeze după un aliment retentiv și un aliment cu rol carioprotector;
- Să se respectele mesele;
- Să nu existe în cavitatea orală zone retentive (ex: restaurări odontale necorespunzătoare).
- Tipul de hidrocarbonat: dintre hidrocarbonate, potențial cariogen ridicat prezintă:
- Monozaharide
- Glucoza: din miere și fructe;
- Fructoza: din fructe;
- Dizaharide
- Maltoza: din pâine;
- Lactoza: din lapte;
- Zaharoza: se găsește aproape în orice procesat, cum ar fi: produse de patiserie, bomboane, fructe uscate.
Hidrocarbonatul cel mai cariogen este zaharoza deoarece:
- E substratul utilizat de microorganisme;
- Este substratul esențial pentru sinteza polizaharidelor extracelulare de depozit solubile și insolubile (dextran, levan/mutan);
- E foarte aderentă de cristalele de HA (de smalț) și favorizează atașarea microorganismelor bacteriene;
- Este ușor degradabilă de către microorganisme;
- Este cel mai important zahar alimentar și se găsește în aproape orice aliment.
Concluzii
Frecvența cariei (redusă, crescută) depinde de tipul alimentației , de tipul de hidrocarbonate consummate și de frecvența cu care sunt consumate.
E clar demonstrat efectul cariogen al zaharozei dar nu se poate absolutiza rolul cariogen ci trebuie să se țină cont că procesul carios are natură pluricauzală.
Cariogenitatea hidrocarbonatelor depinde de durata și frecvența expunerii.
Pentru a preveni apariția cariilor dentare (din cauza consumului de hidrocarbonate) trebuie:
- Depistate dulciurile ascunse;
- Depistare obiceiurile alimentare proaste – sindrom de biberon (copilul vine în contact prelungit cu lichide dulci din biberon precum lapte, sirop, ceai îndulcit);
- Băutul cu paiul scade mai puțin pH-ul decât băutul din pahar;
- Ce se mănâncă ca fel principal, ce consistență, se consumă alimente protectoare (brânză, gumă cu înlocuitor);
- Clătirea sau spălarea dinților după fiecare masă;
Alimente cu rol carioprotector
- Fosfații: care se găsesc în cereale și în făina integrală;
- Grăsimile : formează o peliculă protectoare pe suprafața dintelui și inhibă glicoliza. De exemplu ciocolata este mai puțin cariogenă decât caramelele datorită grăsimilor conținute;
- Brânzeturile: conțin fosfați de calciu, cazeină, proteine
- Laptele: conține cazeină și fosfați;
- Fluorul: produce remineralizarea structurilor demineralizate
În timpul mesei, ultimul element consumat are o importanță decisivă asupra duratei acidifierii post-prandiale a plăcii. De exemplu consumul de brânză după un desert zaharat scade producția de acizi plecând de la glucide (consumul de brânză determină o creștere rapidă a pH-ului după acidifieri prealabile).
Înlocuitori ai zahărului
Pentru combaterea efectelor dăunătoare ale zahărului s-au produs o serie de substanțe, hidrocarbonate cu cariogenitate redusă utilizate ca și înlocuitori ai zahărului:
- Îndulcitori necalorici
- Zaharină
- Ciclamat
- Îndulcitori calorici
- Sorbitol
- Xylitol: nu este deloc metabolizat de bacterii și inhibă dezvoltarea S mutans
Mestecatul gumei fără zahăr după consumul de glucide crește fluxul salivar neutralizând astfel pH-ul.
Grăsimile scad retenția alimentelor.
Înlocuitorii de zahăr nu sunt metabolizați de bacterii și sunt deci necariogeni.
Alimentele abrazive
O speranță legată de o posibilă profilaxie alimentară a cariei dentare a fost legată de consumul alimentelor abrazive. Merele au fost utilizate timp îndelungat în programele de sănătate dentară, considerându-se că ele “curăță” dinții atunci când sunt consumate la sfârșitul meselor.
Unele studii arată că datorită consistenței dure merele (alimentele abrasive) stimulează fluxul salivar și autocurățare.
Alte studii constată că nu influențează apariția cariei deoarece sunt dulci. Fiind dulci pot cauza o scădere a pH-ului. Deși acțiunea lor favorizează fluxul salivar, acesta ar putea să nu fie suficient pentru neutralizarea efectului zaharozei și al acizilor.
Deși nu există evidențe suficient de puternice se consideră totuși că merele sunt de preferată față de alte dulciuri lipicioase precum caramelele , deci cel puțin din punct de vedere al consistenței, merele ar fi de preferat.