Implantul oral endoosos (dentar) este un dispozitiv realizat dintr-un biomaterial alloplastic inserat chirurgical în țesuturile osoase alveolare ale oaselor maxilare în scopuri funcționale sau estetice, servind ca sprijin protetic.
Tipuri de implante dentare:
- Implante endoosoase
- Implante subperiostale (juxtaosoase)
- Implantele de transfixare
Există câteva tipuri principale de design al implantului:
- Implant tip șurub – este inserat în os prin înșurubare, are retenție macroscopică pentru fixarea rigidă (primară).
- Implant tip cilindru – se inserează prin presiune în cavitatea osoasă preparată(‘’press-fit’’), are retenție microscopică și fuziune(’’bonding’’) la os.
- Forme combinate (șurub cilindru)
Componentele implantelor (în ordinea aplicării) sunt:
- Corpul – porțiunea aplicată chirurgical în os;
- Șurubul de acoperire – înșurubat la capătul liber al implantului, previne penetrarea țesuturilor moi și a detritusurilor în interiorul implantului în timpul osteointegrării.
- Șurubul de vindecare – înșurubat după descoperirea implantului în porțiunea transepitelială – dirijează vindecarea țesuturilor moi în mod etanș în jurul implantului;
- Bontul(stâlp, abutment) – porțiunea pentru retenția lucrării protetice – poate fi de mai multe tipuri:
- Bont drept/angulat
- Bont pentru lucrarea protetică fixată prin înșurubare
- Bont pentru lucrare protetică fixată prin cementare
- Bont pentru lucrare protetică fixată prin atașamente
- Bont metalic/fuzibil/ tip UCLA etc (diferențiat după sistem)
- Șurubul de fixare a bontului – fixează bontul la implant
- Coroana de acoperire (lucrarea protetică)
Termenul de infrastructură denumește corpul implantului, cel de mezostructură – bontul (sau bara în cazul lucrării sprijinite pa atașamente), iar suprastructura se referă la lucrarea protetică sprijinită pe implante.